25Oct

Peste 40 de copii refugiați din Bălți au primit în dar încălțăminte de iarnă

Timur se îndreaptă grăbit spre magazinul de încălțăminte „Cristina” din Bălți. Se uită la ceas. Este ora 13:50.
-Mamă, hai mai repede, grăbește-te.

Mama sa merge într-o suflare din urma lui. După ce mai face câțiva pași, Timur se uită din nou la ceas.
– Mamă, ne-au mai rămas cinci minute. Trebuie să fim la magazin la ora 14:00.
– O să ajungem la timp, nu-ți fă griji, îi răspunse mama, care mergea în urma lui.

Ajunși la magazin, Timur s-a apropiat de polița de pe peretele din stânga, pe care erau expuse mai multe modele de încălțăminte. Le-a examinat încet – încet, cu grijă. A atins ușor cu mâna o cizmuliță de iarnă. A ridicat-o atent și s-a uitat îndelung la ea. Era o botină de culoarea neagră, cu două linii galbene în partea dreaptă. „Sunt ideale pentru drumurile înzăpezite sau înnămolite”, se gândi băiatul. După ce a rotit-o pe ambele părți, a pus-o jos. A întors capul spre polița din stânga. Privirea i s-a îndreptat spre altă cizmă. Un model similar cu cel anterior, doar că are talpa puțin mai înaltă. Lipsesc și liniuțele galbene din părți. În schimb, are o pată de culoarea albă.

-Mamă, și astea îmi plac. 
– Uite-te atent și alege încălțămintea care îți place cel mai tare.    
-Pot să aleg orice model vreau eu?
– Da, alege ce îți place.

Vorbele mamei au fost ca un colind pentru băiatul care putea să-și aleagă încălțămintea de iarnă potrivită. E ca și cum Moș Crăciun ar fi venit în octombrie, dar nu iarna. Cu zâmbetul pe buze, Timur s-a îndreptat spre un alt raft cu încălțăminte. Lângă o pereche de cizme cu șireturi erau amplasate niște botine cu talpa zimțată și blană groasă. „Acestea vor fi cizmele mele”, își spuse în gând băiatul.   

După ce a încălțat cizmele, Timur a făcut câțiva pași prin magazin.
-Mamă, sunt atât de comozi!
– Își plac?
– Foarte tare.

Maria își privea băiatul cu lacrimi în ochi. De mult nu îl văzuse atât de fericit.

Ultima perioadă a fost complicată pentru familia Zaporojcenco, care a fugit din calea războiului din Ucraina și s-a refugiat la Bălți. Inițial, timp de două luni, Timur, mama, frățiorul și bunica sa au închiriat un apartament în oraș. Atunci când economiile s-au redus, familia s-a mutat într-un centru pentru refugiați, unde stau deja de patru luni. Maria Zaporejcenco spune că banii de care dispun le ajung strict pentru cele necesare, iar darul acest a venit ca o adevărată binecuvântare. 

Pentru noi e foarte important acest ajutor pentru că ne scutește de o mare grijă. Totul este scump, dar necesar.  Încălțămintea de iarnă trebuie să fie calitativă, ca să dureze în timp, să nu se uzeze. Îmi făceam griji când mă gândeam cum vom aduna bani pentru încălțămintea de iarnă”, spune mama băiatului.

Din banii economisiți, Maria îi va cumpăra lui Timur o scurtă groasă de iarnă și îmbrăcăminte pentru mezin. Femeia povestește cu lacrimi în ochi despre cât de recunoscătoare este pentru darul primit și pentru bunătatea cu care familia sa a fost tratată de când a ajuns în Moldova.

Din prima zi am rămas uimiți de deschiderea și bunătatea oamenilor cu suflet mare care ne-au întins o mână de ajutor. Erau oameni străini, care nu știau nimic despre noi, dar acest lucru nu i-a împiedicat să ne ofere suport”, afirmă Maria.

46 de copii refugiați din Ucraina, care frecventează activitățile Centrului Educațional „Anastasis”, au primit în dar cizme de iarnă din partea Caritas Ambrosiana.