A devenit mamă la 22 de ani. Părăsită de prietenul ei, singură și nesusținută de nimeni, nu-și imagina cum să treacă de greutățile pe care abia o așteptau. În centrul maternal „În brațele mamei” al Misiunii Sociale Diaconia, Ana a găsit sprijinul necesar care i-a permis să-și păstreze pruncul în siguranță. Povestea  Anei o puteți afla din mesajul de rămas lăsat cu grijă pentru echipa centrului maternal.”

 ,,Mă numesc Ana și am 22 de ani. Am rămas de la 6 luni de sarcină singură cu scumpul meu îngeraș, pe care-l purtam sub inima mea, și cu unul Dumnezeu.

Povestea  început din momentul în care i-am spus prietenului meu că sunt însărcinată, iar el mi-a spus să aleg între el și copil. Eu, desigur, am ales copilul. El  nu purta vreo  vină, el trebuia născut și crescut. Am fost la părinții lui și la ai mei, totul era bine. Când a ajuns să-i spun lui  că sunt însărcinată – s-a terminat. Pentru el copilul era o problemă. A spus că trebuie să ne înscriem, să facem nuntă și să întrerup sarcina. În caz contrar, trebuia să-l uit și să accept că între noi totul s-a terminat, iar dacă voi continua să-l caut voi avea mari probleme. Peste ceva timp, am aflat de la prietenii lui că el plecase în Germania. De atunci nu mai știam nimic despre el. Dar nici nu vreau să-l caut și nici să vreau să aflu ceva despre el.
Nu știe ce am, nu știe că am născut un băiat și nuștiu dacă îi va părea rău de fapta pe care a săvârșit-o. Mă doare sufletul când mă gândesc  la asta. El nu știe ce floare de băiat am. Dacă mă va suna vreodată, îi voi spune că-l iert, dar niciodată nu vom putea fi o familie.
De la 6 luni până am născut nu a fost zi în care să nu plâng și să nu mă întreb: ,,Nasc  și după, ce fac, unde merg? ”

Mi-a fost extrem de greu pentru că mergeam la  serviciu și zilnic negam faptul că sunt însărcinată. Am lucrat din greu până în ultima zi, iar la 29 mai la 12:56 am dat viață scumpului meu copilaș. M-am bucurat foarte mult când medicul mi-a spus că am un băiețel, de 3 kg 570 g.

Am născut prin cezariană pentru că am lucrat și ridicat din greu negând faptul că sunt însărcinată. Plângeam, mereu plângeam și nu știam unde să merg mai departe cu copilul meu. Psihologul de la spital era persoana ce mă încuraja mereu. Ea a fost persoana care mi-a spus de Misiunea Socială Diaconia. La început nu dădusem crezare celor spuse, părea prea ireal ca timp de un an de zile să crești copilul lângă tine fără vreo necesitate, fără să plătești ceva.

Data de 3 iunie a fost o dată memorabilă pentru mine. E ziua în care am pășit pragul Centrului Maternal. M-au cazat acolo și, timp de un an, nu am dus lipsă de ceva. Nu în zadar se numește centrul ,,În brațele mamei”. Le mulțumesc că echipa de aici a fost cea care mi-a oferit sprijinul când am fost în impas. Mi-au fost alături cu un sfat, cu căldura și cu lumina lor sufletească. A fost un an în care m-am simțit ferită de primejdii și am simțit că copilul meu se poate dezvolta într-un mediu favorabil.

Nu vom uita niciodată binele pe care ni l-ați oferit, suntem foarte recunoscători. Vă iubim și vă mulțumim pentru toate cele acordate!”

Centrul Maternal este parte a programului „În brațele mamei”. Proiectul presupune cazarea în Centrul Maternal  a cuplurilor-mamă copil/gravidelor în cazurile de emergență pentru o perioadă determinată. Echipa multidisciplinară elaborează un plan individual de intervenție prin care se urmărește consolidarea relației dintre mamă și copil, formarea deprinderilor de îngrijire a copilului, gestionarea resurselor etc., în vederea creării unui mecanism de viață autonomă; asistarea în comunitate a cuplurilor mamă-copil este realizată prin intermediul Centrului de consultanță.