Pe parcursul acestei săptămâni, grupul mixt de voluntari italieni şi moldoveni desfăşoară „Tabăra Solidarităţii” în satul Boghenii Noi, r-nul Ungheni. Zilnic, ei adună pe terenul de joacă aproximativ 40 de copii, care, pentru câteva ore sunt duşi de spiritul prieteniei în lumea copilăriei.

Cei care dau viaţă jocurilor şi dau culoare distracţiei, prin implicare deplină, sunt voluntarii o parte dintre care vin din Italia, iar altă parte din centrele parohiale ale Misiunii Sociale „Diaconia”.

Marina, voluntar italian: „Am ales să fiu voluntar în Republica Moldova, pentru că e o regiune diferită de Italia. Am rămas impresionată de frumuseţea naturii acestei ţări. Îmi place mult relieful Moldovei, pentru că are mai puţine dealuri, spre deosebire de Italia. În ceea ce priveşte tabăra, e o activitate interesantă, amuzantă şi una nouă pentru mine. Chiar dacă la capitolul comunicare, rămân neputincioasă, totuşi sunt bucuroasă că mă aflu aici.”

Andrea, voluntar italian: „Dintotdeauna mi-am dorit să ajung în Republica Moldova, să cunosc oamenii şi tradiţiile acestei ţări. Astfel, am reuşit să-mi ating unul dintre scopurile propuse. Activităţile cu copiii necesită multă energie, dar aceasta nu-mi provoacă griji, pentru că ador să fac acest lucru. Pe când eram copil, eram beneficiar al unui centru parohial din Italia. Eram încântat de voluntarii de acolo şi visam să devin şi eu voluntar, ca mai târziu să activez în calitate de animator la acel Centru. Îmi place totul ce văd aici: peisajele sunt foarte frumoase, voluntarii moldoveni sunt prietenoşi, iar limba ce-o vorbesc e melodioasă. Deja am învăţat câteva cuvinte: mulţumesc, cum te numeşti, câţi ani ai, cu plăcere. Sunt mândru de mine!”

Simone, voluntar italian: „Am mai activat ca voluntar în Africa, unde construiam case pentru copiii orfani, iar în ceea ce priveşte activităţile cu copiii, m-am implicat în acest domeniu pentru prima dată. E ceva foarte interesant şi nou pentru mine. Mă simt aici bine, iar echipa de voluntari e foarte deschisă, chiar dacă colegii moldoveni nu cunosc bine limba italiana, iar noi nu cunoaştem limba română. Pentru a mă descurca, mi-am luat şi un dicţionar, utilizez şi gesturi, mimica, desenele. E o experienţă frumoasă!”

Dana, voluntar din centrul parohial „Sf. Vasile cel Mare” (s. Cania, r-nul Cantemir): „Particip la Taberele Solidarităţii pentru prima oară. Aici am învăţat multe lucruri: cum să vorbesc cu copiii, cum să le explic un joc, să pregătesc materialele pentru acesta, am învăţat să fiu mai responsabilă. Suntem o echipă de voluntari foarte unită, chiar dacă vorbim limbi diferite. Fiţi de acord, bunătatea şi dorinţa de a face ceva pentru copii pot fi înţelese şi prin priviri.”

Valeriu, voluntar din centrul parohial „Misericordia” (s. Coşcalia, r-nul Căuşeni): „Tabăra mă face să mă simt special, pentru că am învăţat să zâmbesc, chiar dacă sunt obosit. Am învăţat să comunic, chiar dacă nu ştiu suficiente cuvinte necesare pentru a reda ideea. Aici copii mi-au redat sentimentul bucuriei provocată de lucrurile mărunte.”

Andrei, voluntar din centrul parohial „Sf. Vasile cel Mare” (s. Cania, r-nul Cantemir): „Iniţial îmi făceam griji că nu voi reuşi să fiu în pas cu ritmul activităţilor, că nu mă voi încadra în procesul de planificare a jocurilor pentru copii, dar am înţeles că pot fi descurcăreţ, ager şi responsabil. Îmi place să distrez copiii. Ei mă ascultă şi se amuză atunci când mă joc cu ei. Aceasta e şi recompensa pentru efortul meu. Nu ştiu dacă poate fi o răsplată mai de preţ.”

Echipa „Diaconiei” le mulţumeşte voluntarilor pentru faptul că oferă posibilitate copiilor să participe la o tabără de vară la ei acasă!