sunt convinse de aceasta 2 tinere din Italia, care, pe parcursul întregului an vor fi voluntare în proiectele „Diaconiei”.

Maria Angela Agazzi şi Patrizia Paciletti au ajuns în Moldova prin intermediul proiectului „Serviciul Civil peste hotare”.

Acest proiect  este realizat de către Caritas Ambrosiana (Italia). În fiecare an,  grupuri de tineri voluntari locuiesc şi se implică în activităţi sociale în diferite ţări, cum ar fi: Bolivia, Nicaragua, Congo, Kenya, Iordania, Liban, dar şi Republica Moldova. Voluntarii selectaţi lucrează în ţara-gazdă prin intermediul unui partener local.

Patrizia vine din Milano şi a studiat ştiinţele educaţiei. De asemenea, a fost educator într-o comunitate mamă-copil (similară unui centru maternal), unde a avut posibilitatea să aplice cele învăţate. Având această experienţă, la „Diaconia” se va implica, în particular, în proiectul „În braţele mamei”.

Maria Angela este din Saronno, a studiat ştiinţe sociale pentru cercetare şi instituţii.  A fost voluntar într-un penitenciar din Milano,  a făcut diverse activităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, dar şi pentru adolescenţii dintr-un oratoriu (instituţie similară unui centru de zi).

Patrizia	Maria Angela

Patrizia: „Am ales să vin la Diaconia, în Moldova, pentru că proiectele care ne-au fost propuse mi s–au părut diverse şi interesante. Ce am eu de oferit aici? Cred că dorinţa de a face, disponibilitatea de a mă implica şi de a fi parte a unei echipe pentru ceva comun.”

Maria Angela: „Sunt aici din 2 motive: primul e că aş putea să cresc profesional şi să interacţionez cu oamenii datorită proiectelor realizate de  Diaconia pentru diferite categorii de beneficiari, al doilea e curiozitatea de a vedea ţările din Est, în care nu am fost niciodată. Cred că voluntariatul e o posibilitate de a-ţi deschide inima şi mintea. Adică, eviţi să fii egoist şi individualist şi înveţi să-i priveşti pe cei care au nevoie de ajutor.”

Întrebate care sunt primele impresii despre ţara noastră, voluntarele spun că au rămas încântate de natura de aici, de faptul că nu au găsit doar blocuri, ci şi căsuţe mici amenajate frumos. Acum aşteaptă primăvara, convinse fiind, că oraşul Chişinău e deosebit atunci când se îmbracă în verde.

Cea mai mare temere a fetelor este învăţarea limbii române pentru a reuşi să comunice. Dar…după 3 zile de când sunt în Moldova ştiu deja câteva cuvinte şi au găsit un profesor pentru lecţiile de română. Aşa că, bariera lingvistică nu va mai fi o problemă de integrare.

Diaconia le doreşte un mare „Bun venit!” şi experienţe frumoase!