În interviul de mai jos, Sergio Malacrida – Responsabil Departamentul de Cooperare Internațională „Caritas Ambrosiana”, ne vorbește despre interacțiunea lui cu programele Diaconiei și ce îl motivează să susțină constant activitatea organizației.
- Ați construit cu Diaconia un parteneriat care durează. Cum a evoluat Diaconia și proiectele organizației?
Pe prietenii de la Diaconia i-am cunoscut în noiembrie 2005. Zăpada și gheața care m-au întâmpinat la Chișinău nu m-au împiedicat să formez o relație caldă, adevărată, care să dureze în timp. De atunci, Diaconia a devenit un punct de referință pentru organizațiile locale: a ales curajos să transforme proiectele în sprijinul nevoiașilor în modele de intervenție care au devenit o referință importantă pentru țară, apreciate nu numai în cadrul organizațiilor sociale, dar și în instituții. Mă gândesc, de exemplu, la proiectele „Spre independență”, „În brațele mamei” și „Banca de alimente”.
- Care este motivul pentru care acest parteneriat este atât de longeviv?
De obicei, proiectele rețelei Caritas din Italia la nivel internațional iau naștere ca urmare a unor urgențe majore și relația cu partenerul local continuă pentru câțiva ani în faza de desfășurare a proiectului.
În cazul Diaconiei, s-a întâmplat ceva special, „generativ”. Pornind de la dorința comună de a construi o relație fraternă între organizații, am ales să depășim modelul „donator” / beneficiar. Dialogăm constant, într-un mod dinamic, acceptând uneori provocări complexe care ne-au permis să experimentăm, cu creativitate, un nou mod de a fi aproape de semenii noștri.
- Povestiți-ne despre o experiență memorabilă în Moldova legată de oamenii de aici și de proiectele pe care le dezvoltăm
Îmi amintesc cu emoție primele vizite în sate și întâlnirile cu echipele locale și cu preoții parohi. Diaconia, cu simplitate și creativitate, m-a făcut să înțeleg cum se implicată întreaga comunitate. În Centrele cu programe „Școala după școală”, copiii, după ce pregăteau temele pentru acasă, mergeau la bătrâni din cele mai îndepărtate locuri să le ducă un prânz cald.
- Aveți un proiect preferat printre cele pe care le susțineți în Moldova, care este și de ce?
Capacitatea Diaconiei de a-i face pe cei în dificultate protagoniști a contribuit la transformarea proiectelor în procese generative. Mă gândesc la cantina mobilă „Aproape de aproapele” unde voluntarii pot fi studenți sau tineri găzduiți în centrele rezidențiale. O organizație care investește în tineri, mă gândesc și la cel mai recent proiect „Ludobus”, este o garanție a viitorului!
Deci, urez Diaconiei (dar și organizației Caritas Ambrosiana) să poată recunoaște întotdeauna cu dragoste și competență noile forme de sărăcie, să nu-și piardă capacitatea de a se transforma, de a inventa, cu fantezie și creativitate, noi forme de implicare a societății. Pentru că iubirea de aproapele nu este ceva ce trebuie delegat doar unui organism specializat, ci îi privește pe toți oamenii de bună-credință!